Din miez de noapte cu miez

Asta seara am venit acasa mai tarziu decat de obicei.
De la o petrecere. Si cum stiam ca Liviu doarme, am dat sa descui usa. Numai, ca, surpriza, cheia era in usa, pe dinauntru (desi repetasem de vreo 3 ori ca nu e ok sa lase Liviu cheia in usa).
Nu-i nimic, ma gandesc eu. Suntem in secolul 21, avem telefoane mobile. Asadar, zis si facut, scot telefonul. Doar ca......not good enough, pentru ca Liviu, desi in secolul 21, isi lasase telefonul in sufragerie, adica la parterul casei, dormitorul fiind sus.
Nu-i nimic, ma gandesc eu din nou. Si incerc sa imi pastrez optimismul. Imi adun tot curajul (bezna rau) si ma indrept curajoasa catre curtea din spate, cu tot simtul umorului de care eram in stare la ora aia. Si ce idee imi vine mie.....pai, ca-n filmele cu adolescenti, deh: sa arunc cu pietricele in geam. Doar ca pietricelele nu erau de pe aleea din fata casei, ci de la locul de joaca al lui fiu-meu, si geamul avea o plasa de tantari trasa peste ele, care atenua rau de tot efectul sonor.
Grandioso! Eu, serenadele si plasa de tantari. Daca nu numaram adolescentii.
Asadar, incep: o pietricica. Zbang!
De sus, nimic.
Inca o pietricica: tttpum! De sus, nici o miscare.
Incep sa intensific efectul: doua pietricele: poc!
Deja incepusem sa am tinta buna.
Trei pietricele, sa insistam! Spar! Nimic.....
Speranta moare ultima, incerc inca o data sa sun pe telefon.....in timp ce ma uit complice la ecranul telefonului care imi zambea la un metru de mine, din sufragerie, doar ca eu eram de partea cealalta a usii......
Si balansoarul e comod, mai ales fara perne, ma gandesc eu......si brusc arunc cu un pumn de pietricele, caci totusi vreau sa ma spal si pe cap, nu? Oricat ar fi de ok balansoarul, apa calda si foen nu are.......
De sus, nimic. Nici o miscare. Or fi ok? Ma gandesc eu, cu nasul lipit de geamul sufrageriei. Asa ca acum vad mai bine, si anume si monitorul copilului era tot in sufragerie uitat. Doh!
In fine, dupa un sfert de sac de pietris si multe frici de a nu trezi copilul inainte sa trezesc taticul, apare Fat Frumos. In pijamale, ce-i drept, dar exista circumstante atenuante.....gen, era miezul noptii.
Si asa se incheie povestea mea, cu mine scriind de zor la laptopul care nu mai are net, complicat de explicat motivele....ca deh, doar e ora 12 noaptea!
Somn usor!