Brussels 3

Brussels. In aeroport. Stam.
Intotdeauna m-am intrebat cat de idiot poti sa fii ca sa pierzi un avion.
Ei bine, acum stiu.
Deloc idiot.
Doar un pic ghinionist.
Dap, am pierdut avionul. De ce? Pai, mic cu mic cu mic. Primul mic a fost pierderea primului metrou. De fapt, nu l-am pierdut, ci l-am lasat sa treaca. Era super plin.
Al doilea mic a fost trenul. Trenul de la Central Station. Am ajuns la 8.45 acolo, am luat bilete, primul tren catre aeroport fiind la 9.02. Drumul pana la aeroport dura 10-15 minute, maxim. Avionul pleca la 10.20. Toate frumoase pana aici.
Numai ca, trenul a avut intarziere. 7 minute, nu mult. Numai ca, alt mic, pentur ca am avut intarziere, trenul nostru a dat prioritate dupa aia la toate trenurile de dupa, adica, practic, cand ne ajungea un tren din spate, ne dadeam la o parte pe alta linie sau stopam, ca sa treaca trenul din urma noastra. Asa ne-au depasit vreo 3-4 trenuri care mergeau tot la aeroport, dar care plecasera dupa noi. Minunat, nu? Mai ales ca eram in tren catre aeroport, si te gandesti ca de obicei cei ce urca in astfel de trenuri au avioane de prins. Doh! Nu si belgienii nostri relaxati!
In fine, ideea e ca pe la 9.50 – 9.52 am fost la check in. Care era inchis. Asa ca am incercat sa vb cu cei din aeroport. Care ne-au trimis la flight gate or something, unde ni s-a zis ca nu au ce sa ne faca, sa mergem la biroul Tarom. Totusi, noi mai aveam 25 de minute pana sa plece avionul! Nu imi faceam probleme ca nu gasim o solutie.
Ei bine, al nu stiu cate-lea mic a fost ca la biroul Tarom nu era nimeni. Dap, nimeni. Asta desi probabil ca stiau ca mai sunt oameni de venit la check in.
Dupa aia am aflat de la Vlad, alt omulet intarziat de trenuri, ca si noi, (numai ca el venise cu alt tren care intarziase), ei bine, la 9.45 Tarom a mutat avionul de langa terminal, l-a dus aproape de pista. Probabil ca au plecat si mai devreme. Deci, cu 45 de minute intainte de zbor, Tarom a mutat avionul de la terminal. Ca deh, doar erau toti oamenii la bord!
Asa ca, la naiba cu Tarom! Sa nu mai aud de Tarom!
Am platit 186 de euro pe un one way to Romania, in conditiile in care am pierdut avionul partial din cauza ca nimanui de la Tarom nu i-a pasat de noi, dar nu asta vroiam sa zic. Vroiam sa zic ca, pe dus intors Brusels initial am platit 120 euro. Acum, cu pretul de last minute, am dat 186 de euro de persoana Brussels Bucuresti. Tare, nu? Asta pentru ca biletele pe care le luasem eu erau la un fel de promotie, si nu puteau fi schimbate.
So......la naiba cu Tarom! Care, by the way, Tarom, s-a zgarcit la a plati un tunel din ala de imbarcare la venire si se pare ca si la plecare. Si s-a zgarcit si la a plati autobuzul sa astepte pana in ultima clipa, pe cei intarziati.
Asta e!

In fine, toata povestea cu avionul si trenul si aeroportul vine dupa ce spuneam ca imi place de belgieni ca nu se grabesc. La naiba! In unele momente e ok sa te grabesti. Si sa nu mai fii atat de relaxat!

Oricum, la ce experiente am avut pana acum, ca tot se intamplau chestii cand aveam noi avion (Spania, Creta, Egipt ), era de asteptat ca la un moment dat o sa si pierdem un avion. Faza naspa e ca nu am intarziat noi in nici un fel, sau, ma rog, am fi putut pleca oricand mai devreme cu o ora, daca stiam ca e cazul. Adica chiar ne-am trezit si am plecat spre aeroport. Si atat. Atat am facut azi. Dupa care, dupa experienta cu trenul, am zis ca nu mai mergem din nou cu trenul pana in Brussels, ca deh....totusi al doilea avion am vrea sa il prindem.
Si faza si mai nasoala e ca saracul Gugu ne astepta sa venim azi, si noi o sa aterizam la 22.45, so......Saracul gugulont :(
Imi spunea bunica ieri ca e cam apatic, si ca spune foarte des mama si tata, so....asta spune tot. Daca gugu al nostru nu mai e energic si agitat, si in schimb sta cu catelul in brate. Of. Lasa gugu ca venim!
Asadar, asta e povestea. Pe ziua de azi.
In schimb, am avut timp sa dau o raita prin aeroport. Am gasit o farmacie de unde am luat o lotiune Bioderma pe care nu o gasesc in Romania. Si faza cea mai tare e ca am comparat, in mare, preturile cu cele din Romania. Eu fiind in Belgia, in aeroport, unde in principiu preturile sunt mai mari. Ei bine, sunt cam la fel. Preturile de aici cu cele dintr-un Sensiblu. Ok, poate nu la toate articolele, dar la majoritatea cosmeticelor....Incredibil, nu? Asta dupa ce am descoperit ieri, cand am fost pe Rue Neuve, ca preturile din lanturi gen Zara, Berska, Mango, sunt la fel. So? Salariile nu sunt la fel, m-am interesat, salariul mediu in Belgia e de 1500 euro, sau pe acolo. So? Oameni buni? Cum se explica? Nu se prea explica.

Oricum, la farmacie, alta faza super tare, am vazut camera unde erau depozitate medicamentele. Erau luate de acolo de un robotel. Prima data cand vad asa ceva.

E foarte tare cum fiecare oras mare are o strada faimoasa de cumparaturi. Rue Neuve, Mariahilferstrasse, Vaci Utca, and so on.....Oricum, am fost dezamagita de Rue Neuve, in primul rand ca nu prea mi-a placut nimic din ce am vazut la haine, si in al doilea rand ca a inceput ploaia, so.....
Anyway, mi-am luat botine  Mi-as fi luat si pantofi rosii rosii, din piele intoarsa, aveau la H&M, insa ma strangeau ca naiba.

Ieri, ce am mai facut eu ieri? A, da, am fost la GB, care e un fel de franciza Carreofour. Mult mai naspa si mai mic decat Carrefour, dar a fost ok, am gasit tot ce cautam acolo (basically, multa ciocolata). Am gasit acolo si faimosii biscuiti cu bezea inveliti in ciocolata, la care am poftit nu stiu cati ani, inclusiv cand eram insarcinata, si nu am gasit in Romania decat prin buticuri dubioase.

Am fost la Haagen Dasz ieri. Spre sfarsit de zi, inainte sa il iau pe Liviu si sa plecam acasa la Clara. Fiind singura, si fiind destul de flamanda si inghetata, a fost cam naspa, pentru ca mi-am comandat un Brownie Explosion, care a fost absolut dementiala, insa atat de buna si dulce ca mi s-a facut rau de la ea. Asa ca nici nu am terminat-o, damn! Nu ma recunosc.

M-am mai plimbat eu putin prin magazine, am papat in unul din faimoasele pub-uri de la ei de care ziceam ca arata si au atmosfera absolut geniala (btw, in mijlocul zilei era super plin in toate restaurantele din zona), dupa care am ajuns la capitolul inghetata. Am trecut si de capitolul asta, m-am mai plimbat putin, am gasit niste magazine cu incaltari care mi-au placut super tare si care erau in jur de 100 de euro, care pentru un salariu de 1500 euro (mediu), again, mi se par super ok.

In fine, acum, ca ma gandesc cati pantofi puteam sa imi iau cu 372 de euro......

A, sa nu uit, la Hagen Dasz, pana si acolo, una din specialitati era gauffre cu nu stiu ce. Foarte tare.

By the way, ne-am facut check-inul, am trecut si de verificare si acum suntem la poarta de imbarcare, unde sunt niste scaune de bar si niste masute super ok pentru cei cu laptop, plus priza la fiecare scaun pentru cei ca mine care au probleme cu bateria la laptop. Vlad ne tot povesteste de prin intamplarile lui, Liviu la fel, e cool, suntem ca-n familie (Vlad lucreaza la Siemenes, project manager, si se plimba destul de mult ca sa intalneasca clienti, asa ca....are ce povesti ). Iar pe Liviu il stim cu totii :)

Aha, mai vine langa mine un nene dragut cu laptop-ul, yeeeeeeeeeei! Micile placeri ale mic-urilor :)

Apropo, Vlad tocmai ne povestea cum toti cunoscutii lui care s-au casatorit in ultimii ani au divortat. Sper ca noi si voi sa ii dovedim contrariul, nu?

Culmea e ca si Vlad a fost pe langa Bruxeles tot ptr interviu, Liviu la assesment....macar sa treaca la etapa urmatoare, ca sa stim si noi ca au meritat 400 de euro pierduti. Nu? Ma rog, si sa il si cheme dupa aia cineva la interviu, si sa ne si hotaram ca e ok sa venim la Bruxeles.....tocmai mai adauga si Vlad la povestile Mihaelei, despre siguranta in Bruxeles, si ne spunea ca in doua sapt cat au stat niste prieteni de-ai lui aici, de doua ori au fost cat pe-aci sa fie talhariti, ziua in plin oras. Cam naspa!

But what can you do? Cu atatia arabi si negrotei si tuciurii....ca sa nu mai zica doar romii ca vorbim urat si ii discriminam doar pe ei.

Ce-i drept, cu laptopul, ii cam invidiez acum pe cei cu ecran de 10 inci. Eu am de 17 sau 19. Ca deh, nu m-am gandit ca ma car cu el prin aeroporturi. Doh! Omul cat traieste invata, nu?

Anyway, acestea fiind zise, o sa revin, mai des sper eu, cu alte chestii interesante si cu intamplari mai putin ghinioniste.

Apropos, ca ultim feedback, la zborul de seara am plecat de la terminal cu 10 minute inainte de decolare, so.....se poate!